HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hoțí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 să hoțeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
hoțì v. a face hoții: ei hoțesc împreună.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
hoți - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul hoț
hoți - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul hoț