HORST, horsturi, s. n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din germ. Horst.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HORST s. n. regiune mai înaltă a scoarței terestre, mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. (< germ. Horst)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HORST s.n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. [Pl. -turi. / < germ. Horst, cf. gr. horst].
Sursa: Dicționar de neologisme
HORST (‹ germ. {i}) s. n. Compartiment ridicat al scoarței terestre, delimitat prin falii în trepte de compartimentele mai coborâte din jur. Poate apărea la suprafață (ex. M-ții Măcinului) sau nu (ex. zona șisturilor verzi din Dobrogea centrală, delimitată de faliile Peceneaga-Camena la N și Capidava-Canara la S).Sursa: Dicționar enciclopedic horst s. n., pl. hórsturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HORST, horsturi, s. n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din germ. Horst.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)