HORPĂIÁLĂ, horpăieli, s. f. Faptul de a horpăi. [Pr.: -pă-ia-] – Horpăi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a horpăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a horpăi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
horpăiálă s. f., g.-d. art. horpăiélii; pl. horpăiéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HORPĂIÁLĂ, horpăieli, s. f. Faptul de a horpăi. [Pr.: -pă-ia-] – Horpăi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)