Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele hor:

HOR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de cel care sforăie. [Var.: horc interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



HOR s.n. v. cor.
Sursa: Dicționar de neologisme

1) hor n., pl. urĭ, V. cor 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) hor, interj. care arată horăĭala.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hor/hor-hór interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hor int. imitând sgomotul sforăitului: noapte bună... fă hor ! hor ! de acu ’nainte AL. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

hor n. (poetic) cor: lăcașul cereștilor horuri BOL. al viselor lin hor BOL. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HOR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de cel care sforăie. [Var.: horc interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)