HÓPAI interj. V. hop (I).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HÓPAI interj. v. hop.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hópăĭ, a -í v. intr. (d. hop). Țopăĭ. – Și hupăĭ (?)
Sursa: Dicționaru limbii românești
hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + -ăi.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
hopăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá; conj. prez. 3 să hópăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)