HOMEOSTÁZĂ, homeostaze, s. f. Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele (3) mediului intern; homeostazie. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HOMEOSTÁZĂ s. f. homeostazie (2). (< fr. homéostase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HOMEOSTÁZĂ s.f. Homostazie. [< fr. homéostase].
Sursa: Dicționar de neologisme
!homeostáză (-me-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. homeostázei, pl. homeostázeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HOMEOSTÁZĂ, homeostaze, s. f. Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele (3) mediului intern; homeostazie. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)