HISTORIÁ vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].
Sursa: Dicționar de neologisme
HISTORIA, MAGISTRA VITAE (lat.) istoria, învățătoarea vieții – Cicero, „De Oratore”, 19, 36.Sursa: Dicționar enciclopedic