HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisí, firitisí vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hiritisì v. V. heretisì.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HIRITISÍ vb. IV. v. firitisi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)