HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HIPOPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă a unui țesut sau organ. (< fr. hypoplasie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HIPOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypoplasie, cf. gr. hypo – sub, plassein – a forma].
Sursa: Dicționar de neologisme
hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)