HETERONÓM, -Ă, heteronomi, -e, adj. Care se supune unei legi venite din exterior, străină fenomenului respectiv. [Var.: eteronóm, -ă adj.] – Din fr. hétéronome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HETERONÓM, -Ă adj. care se conduce după legi externe, provenite din afară. ◊ (despre schimbări fonetice) condiționat de alți factori. (< fr. hétéronome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HETERONÓM, -Ă adj. v. eteronom.
Sursa: Dicționar de neologisme
heteronóm (referitor la fenomene) adj. m., pl. heteronómi; f. heteronómă, pl. heteronómeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HETERONÓM, -Ă, heteronomi, -e, adj. Care se supune unei legi venite din exterior, străină fenomenului respectiv. [Var.: eteronóm, -ă adj.] – Din fr. hétéronome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)