HERUVÍC, heruvice, s. n. Numele unui imn bisericesc ortodox. – Din ngr. [imnos] heruvikós, heruvikón.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a heruvíc n., pl. urĭ (ngr. heruvikón, coru heruvimilor). O cîntare bisericească atuncĭ cînd preutu [!] ĭese din altar cu sfintele darurĭ. – Și herovic. Răŭ scris cheruvic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
heruvíc s. n., pl. heruvíceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită heruvic n. 1. cântare bisericească care începe cu vorbele «care pre heruvimii» și care se rostește înainte de a ieși preotul cu darurile; 2. carte bisericească ce conține asemenea imnuri: Heruvico-chinonicar de Anton Pann (1847). [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HERUVÍC, heruvice, s. n. Numele unui imn bisericesc ortodox. – Din ngr. [imnos] heruvikós, heruvikón.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)