Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele hera:

HERA (în mitologia greacă), cea mai de seamă dintre zeițele olimpiene. Fiica lui Cronos și A Rheei; sora și soția lui Zeus. Mama zeilor Ares și Hefaistos și a zeițelor Hebe și Eileithyia. Pătimașă, orgolioasă, irascibilă și geloasă, se răzbună pe infidelitățile soțului ei (Alcmene, Europa, Io, Leto, Echo, Semele ș.a.) și pe copiii naturali ai acestuia (Herakles). În Războiul troian, supărată pe Paris, care a preferat-o pe Afrodita, ea îi va ajuta pe greci, contribuind la prăbușirea Troiei. Protectoarei căsniciei. Reprezentată ca o tânără matroană impozantă, frumoasă și gravă. Identificată la romani cu Iunona.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HERA, Cristian Ioan D. (n. 1933, Ploiești), inginer agronom român. M. coresp. al Acad. (1995), prof. univ. la București. A introdus în România cercetarea cu izotopi stabili și radioactivi în agricultură („Tehnici nucleare în agricultură”). Contribuții în domeniul științei solului, nutriției plantelor și folosirii raționale a îngrășămintelor („Fertilitatea și fertilizarea solurilor. Compendiu de agrochimie.”). Coautor la nouă brevete de invenții în teoria și practica fertilizării.
Sursa: Dicționar enciclopedic


Hera, fiica lui Cronus și a Rheei, a fost și ea înghițită, imediat după naștere, împreună cu ceilalți frați ai ei, de către Cronus (v. și Cronus). În timpul luptei dintre Zeus și Cronus, Hera a fost încredințată zeiței Tethys și lui Oceanus, care au crescut-o. Mai tîrziu, ea s-a căsătorit cu fratele ei Zeus, devenind „soția legitimă” a stăpînului lumii. În această calitate ea era considerată drept protectoarea căminului, a căsătoriei și, în general, a femeilor măritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hephaestus și Hithyia. Împărțind tronul, dar nu și puterea marelui ei stăpîn, Hera e adesea înfățișată ca o soție geloasă și nesăbuit de violentă, care ușor se simte jignită și nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelitățile săvîrșite de soțul ei. Adeseori mînia ei se vădește capricioasă și nejustificată. Jignirea adusă de judecata lui Paris frumuseții ei, de pildă, a contribuit în cea mai mare măsură la declanșarea războiului troian (v. Paris), iar pe Tiresias l-a lipsit de vedere pentru simplul fapt că a îndrăznit să-și exprime o părere care nu a fost pe placul ei (v. Tiresias). Hera urmărește și pedepsește în egală măsură atît pe muritoarele iubite de părintele zeilor, ca de pildă pe Io, pe Semele sau pe Callisto, cît și pe copiii acestora: Heracles, Dionysus etc, (v. numirile respective). Rareori îi sprijină pe muritori, ca, de pildă, pe Achilles, Menelaus, argonauți etc. În mitologia romană Hera era identificată cu Iuno (v. și Iuno).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

Hera – (top.) Deal care leagă culmea Judeleva de dealurile Plăiuțului (șoseaua Rona-Petrova). Localnicii pronunță Herea sau Hirea. – Ar putea fi un efect al palatizării lui f în h: Fiera, Ferea (< fier); fără nici o legătură cu lat. hera „stăpâna casei„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

Hera f. Mit. numele grec al Junonei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HERA (în mitologia greacă), cea mai de seamă dintre zeițele olimpiene. Fiica lui Cronos și A Rheei; sora și soția lui Zeus. Mama zeilor Ares și Hefaistos și a zeițelor Hebe și Eileithyia. Pătimașă, orgolioasă, irascibilă și geloasă, se răzbună pe infidelitățile soțului ei (Alcmene, Europa, Io, Leto, Echo, Semele ș.a.) și pe copiii naturali ai acestuia (Herakles). În Războiul troian, supărată pe Paris, care a preferat-o pe Afrodita, ea îi va ajuta pe greci, contribuind la prăbușirea Troiei. Protectoarei căsniciei. Reprezentată ca o tânără matroană impozantă, frumoasă și gravă. Identificată la romani cu Iunona.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HERA, Cristian Ioan D. (n. 1933, Ploiești), inginer agronom român. M. coresp. al Acad. (1995), prof. univ. la București. A introdus în România cercetarea cu izotopi stabili și radioactivi în agricultură („Tehnici nucleare în agricultură”). Contribuții în domeniul științei solului, nutriției plantelor și folosirii raționale a îngrășămintelor („Fertilitatea și fertilizarea solurilor. Compendiu de agrochimie.”). Coautor la nouă brevete de invenții în teoria și practica fertilizării.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Hera, fiica lui Cronus și a Rheei, a fost și ea înghițită, imediat după naștere, împreună cu ceilalți frați ai ei, de către Cronus (v. și Cronus). În timpul luptei dintre Zeus și Cronus, Hera a fost încredințată zeiței Tethys și lui Oceanus, care au crescut-o. Mai tîrziu, ea s-a căsătorit cu fratele ei Zeus, devenind „soția legitimă” a stăpînului lumii. În această calitate ea era considerată drept protectoarea căminului, a căsătoriei și, în general, a femeilor măritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hephaestus și Hithyia. Împărțind tronul, dar nu și puterea marelui ei stăpîn, Hera e adesea înfățișată ca o soție geloasă și nesăbuit de violentă, care ușor se simte jignită și nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelitățile săvîrșite de soțul ei. Adeseori mînia ei se vădește capricioasă și nejustificată. Jignirea adusă de judecata lui Paris frumuseții ei, de pildă, a contribuit în cea mai mare măsură la declanșarea războiului troian (v. Paris), iar pe Tiresias l-a lipsit de vedere pentru simplul fapt că a îndrăznit să-și exprime o părere care nu a fost pe placul ei (v. Tiresias). Hera urmărește și pedepsește în egală măsură atît pe muritoarele iubite de părintele zeilor, ca de pildă pe Io, pe Semele sau pe Callisto, cît și pe copiii acestora: Heracles, Dionysus etc, (v. numirile respective). Rareori îi sprijină pe muritori, ca, de pildă, pe Achilles, Menelaus, argonauți etc. În mitologia romană Hera era identificată cu Iuno (v. și Iuno).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

Hera – (top.) Deal care leagă culmea Judeleva de dealurile Plăiuțului (șoseaua Rona-Petrova). Localnicii pronunță Herea sau Hirea. – Ar putea fi un efect al palatizării lui f în h: Fiera, Ferea (< fier); fără nici o legătură cu lat. hera „stăpâna casei„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

Hera f. Mit. numele grec al Junonei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a