HELIOTERMÍE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [Pr.: -li-o-] – Din heliotermic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HELIOTERMÍE s. f. încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. (< fr. héliothermie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HELIOTERMÍE s.f. Încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. [< fr. héliothermie].
Sursa: Dicționar de neologisme
heliotermíe (-li-o-) s. f., g.-d. art. heliotermíei; pl. heliotermíiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HELIOTERMÍE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [Pr.: -li-o-] – Din heliotermic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)