HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci).Sursa: Dicționarul etimologic român
hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hécelă, -e, s.f. – Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu 1990: 105; Lăpuș). – Din germ. Hechel „darac„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
hécelă (reg.) s. f., g.-d. art. hécelei; pl. héceleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)