hazáică, hazaíce, s.f. (reg., înv.) 1. stăpâna casei. 2. femeie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hazáică (hazáici), s. f. – Gospodină. Rus. chozĕiskiĭ „de casă”. În Mold. Trebuie să provină din aceeași sursă hozate, s. n. pl. (Trans., unelte), chiar dacă nu se cunoaște etimonul imediat (după Candrea, din mag. hozatal „transport”).Sursa: Dicționarul etimologic român
hazaică, hazaice s. f. (înv. – termen introdus de armata sovietică de ocupație în 1944) 1. femeie. 2. soție. 3. iubită, amantă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române hazáică, hazaíce, s.f. (reg., înv.) 1. stăpâna casei. 2. femeie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hazáică (hazáici), s. f. – Gospodină. Rus. chozĕiskiĭ „de casă”. În Mold. Trebuie să provină din aceeași sursă hozate, s. n. pl. (Trans., unelte), chiar dacă nu se cunoaște etimonul imediat (după Candrea, din mag. hozatal „transport”).Sursa: Dicționarul etimologic român hazaică, hazaice s. f. (înv. – termen introdus de armata sovietică de ocupație în 1944) 1. femeie. 2. soție. 3. iubită, amantă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române