Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele hatman:

HÁTMAN, hatmani, s. m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hatmán] – Din pol. hetman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hatmán (hatmáni), s. m.1. În Polonia, general în fruntea unei armate. – 2. În Moldova, începînd din sec. XVI, boier de divan, șef al armatei, pîrcălab și portar al Sucevei. – 3. În Muntenia, începînd din 1797, aprod al divanului domnesc, mai tîrziu șef peste zapcii și aprozi. Pol. hetman, din germ. Hauptman (Cihac, II, 137; Berneker 378), cf. rut. ataman, de unde ataman, s. m. (înv., căpetenie a cazacilor), rut. vataman, de unde vătăman (var. vataman), s. m. (Mold., aprod).
Sursa: Dicționarul etimologic român


hátman m. (pol. hetman, șef de Cazacĭ, wataman, șef; rut. votamán, vatamán, otamán, atamán, comandant, șef, căpitan; rus. getmán, atamán, comandant de Cazacĭ, căpitan de hoțĭ, d. ngerm. hauptmann, căpitan. V. ataman, vătăman). Odinioară, la Cazacĭ, Polonĭ și Moldovenĭ, comandantu general al oștiĭ, ca marele spătar în Țara Românească: ultimu hatman al Moldoveĭ fu Iorgu Ghica, în anu 1858 (V. heneral [!]). Maĭ pe urmă, polițaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!hatmán/hátman s. m., pl. hatmáni/hátmani
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hatman m. 1. căpitan de oștire, la Cazaci și la Poloni; 2. od. comandantul general al armatei moldovene (călărași, arcași, dărăbani, seimeni, lefegii): Hatmanul corespundea marelui Spătar din Muntenia; 3. în Muntenia, căpetenia zapciilor de Divan. [Pol. HETMAN, șeful Cazacilor, general (din nemț. Hauptmann)]. V. ataman și vataman.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HATMÁN, hatmani, s. m. (În Evul Mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hátman] – Din pol. hetman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HÁTMAN, hatmani, s. m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hatmán] – Din pol. hetman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hatmán (hatmáni), s. m.1. În Polonia, general în fruntea unei armate. – 2. În Moldova, începînd din sec. XVI, boier de divan, șef al armatei, pîrcălab și portar al Sucevei. – 3. În Muntenia, începînd din 1797, aprod al divanului domnesc, mai tîrziu șef peste zapcii și aprozi. Pol. hetman, din germ. Hauptman (Cihac, II, 137; Berneker 378), cf. rut. ataman, de unde ataman, s. m. (înv., căpetenie a cazacilor), rut. vataman, de unde vătăman (var. vataman), s. m. (Mold., aprod).
Sursa: Dicționarul etimologic român

hátman m. (pol. hetman, șef de Cazacĭ, wataman, șef; rut. votamán, vatamán, otamán, atamán, comandant, șef, căpitan; rus. getmán, atamán, comandant de Cazacĭ, căpitan de hoțĭ, d. ngerm. hauptmann, căpitan. V. ataman, vătăman). Odinioară, la Cazacĭ, Polonĭ și Moldovenĭ, comandantu general al oștiĭ, ca marele spătar în Țara Românească: ultimu hatman al Moldoveĭ fu Iorgu Ghica, în anu 1858 (V. heneral [!]). Maĭ pe urmă, polițaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!hatmán/hátman s. m., pl. hatmáni/hátmani
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hatman m. 1. căpitan de oștire, la Cazaci și la Poloni; 2. od. comandantul general al armatei moldovene (călărași, arcași, dărăbani, seimeni, lefegii): Hatmanul corespundea marelui Spătar din Muntenia; 3. în Muntenia, căpetenia zapciilor de Divan. [Pol. HETMAN, șeful Cazacilor, general (din nemț. Hauptmann)]. V. ataman și vataman.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HATMÁN, hatmani, s. m. (În Evul Mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hátman] – Din pol. hetman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)