hásmă, V. hașmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HÁȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HAȘMĂ s.f. Plantă erbacee comestibilă, cu frunze cilindrice, asemănătoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai mulți căței asemănători cu niște cepe mici deformate, cu gust și miros de usturoi. Este specifică bucătăriei franceze, fiind numită și ceapă-franțuzească sau eșalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum)
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
háșmă (háșme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi.Sursa: Dicționarul etimologic român háșmă și hágimă f., pl. e (ung. hagyma, ceapă. V. hașmacĭucă). Mold. Arpagic. Un fel de ceapă care face cățeĭ ca usturoiu. Trans. hajmă (la Panțu și hasmă), pur. – Și hágĭumă (Tut.). Cp. cu cîrcĭumă, crîșmă. V. orceag.
Sursa: Dicționaru limbii românești
háșmă s. f., g.-d. art. háșmei; pl. háșmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hașmă f. V. hagimă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÁȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)