Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele hardau:

HÂRDĂU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, întrebuințat la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



hârdắu (hârdáie), s. n. – Vas din doage din lemn, ciubăr. – Var. (Trans.) hurdoi. Mag. hordó (Miklosich, Fremdw., 75; Cihac, II, 505; Galdi, Dict., 91), cf. sb. ardov.Der. hîrgău, s. n. (Mold., oală, cratiță).
Sursa: Dicționarul etimologic român

hârdău, hârdaie s. n. (intl., înv.) închisoare, penitenciar.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hârdău n. ciubăr (care ține dela 4—6 cofe). [Ung. HORDÓ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)