Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele handralau:

HANDRALẮU, handralăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [Var.: hăndrălắu s. m.] – Cf. magh. vándorló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



handralắŭ și -nắŭ (Munt.) și handraléț (Munt. est. Mold.) m. (ung. vándorló, d. germ. wanderer, călător. V. vindireŭ). Iron. Hatalăŭ, nandraș, amant (maĭ ales al servitoarelor și altor femeĭ din popor). V. hojmalăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HANDRALẮU s. m. v. hăndrălău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HĂNDRĂLĂU, hăndrălăi, s. m. V. handralău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

!hăndrălắu (pop.) s. m., art. hăndrălắul; pl. hăndrălắi, art. hăndrălắii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

HĂNDRĂLẮU, hăndrălăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla hăndrălău = a umbla de colo până colo fără nicio treabă; a hoinări. [Var.: handralắu s. m.] – Cf. magh. vándorló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)