HALUCINATÓRIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant. 2. Care ține de halucinație. – Din fr. hallucinatoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HALUCINATÓRIU, -IE adj. care ține de halucinații. (< fr. hallucinatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HALUCINATÓRIU, -IE adj. Care ține de halucinație. [Pron. -riu. / < fr. hallucinatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme
*halucinatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. halucinatórie (-ri-e); pl. m. și f. halucinatóriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HALUCINATÓRIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant. 2. Care ține de halucinație. – Din fr. hallucinatoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)