HALIMÁ, halimale, s. f. Povestire, întâmplare complicată, cu multe peripeții. ♦ Fig. Situație încurcată, amestecătură, confuzie. – Din ngr. halimá (< tc.).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a halimá (halimále), s. f. – 1. Titlu al colecției de povești orientale, mai cunoscută ca O mie și una de nopți. – 2. Basm, poveste, snoavă. – 3. Încurcătură, încîlceală, confuzie. Arab. âlima „balerină” (› fr. almée, sp. almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Șeineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, dată fiind complicația poveștii. Se pare că Graur 161 se înșală interpretîndu-l ca „hărmălaie”, pe care îl explică prin țig. halema, de la ha- „a mînca”.Sursa: Dicționarul etimologic român
halima, halimale s. f. 1. afacere complicată, căreia nu îi poți da de capăt. 2. scandal.Sursa: Dicționar de argou al limbii române HALIMA, carte populară alcătuită din fragmente ale colecției de povestiri și basme arabe cunoscute sub titlul de „O mie și una de nopți”, îmbogățită și cu alte povestiri și fabule orientale, traduse sau apocrife, din culegerea „O mie și una de zile” de Pétis de la Croix. Realizată pentru prima dată în lb. neogreacă (Aravicon Mithologhicon), la mijlocul sec. 18, această selecție primește numele de H. (înlocuindu-se cu aceasta numele povestitoarei Șeherezada) și va fi tradusă, localizată și răspândită în numeroase manuscrise român ești din a doua jumătate a sec. 18 și începutul sec. 19. Prima versiune integrală în limba română, datată 1783 și atribuită monahului Rafail de la mănăstirea Hurez, a fost tipărită de I. Gherasim Gorjanu, în patru vol., între 1835 și 1838 („Halima sau povestiri mitologhicești arăbești”).Sursa: Dicționar enciclopedic halimá f. după numele sultaneĭ Șeherazade, supranumită Halimá, d. ar. halim, blînd, adică „cea blîndă”, care ĭ-a povestit sultanuluĭ cele o mie și una de poveștĭ care aŭ fost compuse pe arăbește de învățatu derviș Abubekir și traduse în multe limbĭ, între altele și în cea românească de Gherasim Gorjan la 1835 după o traducere grecească. (Turc. ngr. halimá). Poveste miraculoasă orientală. Fig. Întîmplare miraculoasă: călătoria mea a fost curată halima.
Sursa: Dicționaru limbii românești
halimá (pop.) s. f., art. halimáua, g.-d. art. halimálei; pl. halimále, art. halimáleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Halimà f. 1. numele colecțiunii de povești arabe O mie și una de nopți, povestite de sultana Șeherazada (supranumită Halima, adică cea bună, cea îndurătoare): merge focul pe apă ca în vremea Halimalei AL.; 2. fig. întâmplare minunată și plină de peripeții: o halima întreagă și plină de minuni AL. să-ți povestesc ce am pățit... să vezi, e halima CAR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HALIMÁ, halimale, s. f. Povestire, întâmplare complicată, cu multe peripeții. ♦ Fig. (Fam.) Situație încurcată, amestecătură, confuzie. – Din ngr. halimá (< tc.).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)