halép, halépuri, s.n. (reg., înv.) cotul de Alep, folosit cândva ca măsură de lungime de 0,69 m; arșin.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
halép m. ca măsură și n., pl. e și urĭ, ca unealtă, ca și cot (turc. Haleb, Alep; halebi pik, cot de Alep). Mold. Vechĭ. Cotu de Alep (0,69 m.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Halep n. numele turcesc al Alepului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
halép, halépuri, s.n. (reg., înv.) cotul de Alep, folosit cândva ca măsură de lungime de 0,69 m; arșin.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
halép m. ca măsură și n., pl. e și urĭ, ca unealtă, ca și cot (turc. Haleb, Alep; halebi pik, cot de Alep). Mold. Vechĭ. Cotu de Alep (0,69 m.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Halep n. numele turcesc al Alepului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a