HALDÉU, haldei, s. m. Poreclă dată de călugări preoților de mir. ♦ (Rar) Rabin. – Din sl. halŭdĕĭnŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a haldéu (-ále), s. m. – Păgîn. – Var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179).Sursa: Dicționarul etimologic român
haldéu s. m., art. haldéul; pl. haldéi, art. haldéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Haldeu a. și m. Caldeian, poreclă dată de călugări preoților de mir: popii de mir pe cari îi numiau Haldei CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HALDÉU, haldei, s. m. Poreclă dată de călugări preoților de mir. ♦ (Rar) Rabin. – Din sl. halŭdĕĭnŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)