HAINÍE, hainii, s. f. 1. Răutate, cruzime, câinoșenie; dușmănie. 2. (Înv.) Trădare; răzvrătire. [Pr.: ha-i-] – Hain + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
hainíe f. Caracteru de a fi hain, felonie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hainíe (ha-i-) s. f., art. hainía, g.-d. art. hainíei; pl. hainíi, art. hainíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hainie f. perfidie: hainia dușmanului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HAINÍE, hainii, s. f. 1. Răutate, cruzime, câinoșenie; dușmănie. 2. (Înv.) Trădare; răzvrătire. [Pr.: ha-i-] – Hain + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 