Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele haini:

HAINÍ, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina. 2. A deveni hain, rău, necruțător; a se înrăi. [Pr.: ha-i-.Var.: hăiní vb. IV] – Din hain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



!hainí (a se ~) (înv.) (ha-i-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hainéște, imperf. 3 sg. se haineá; conj. prez. 3 să se haineáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hainì v. a se revolta încontra Porții (învechit); 2. fig. a se lepăda, a părăsi pe cineva: dar de când s’a hainit.., mai de tot am calicit POP.; 3. a urgisi: o hainește și o prigonește soacră-sa CAR. [V. hain].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HAINÍ, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina. 2. A deveni hain, rău, necruțător; a se înrăi. [Pr.: ha-i-.Var.: hăiní vb. IV] – Din hain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HĂINÍ, hăinesc, vb. IV. Refl. V. haini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HĂINÍ vb. IV v. haini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

haini - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul hain

haini - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul hain