HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a haiducí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducésc, imperf. 3 sg. haiduceá; conj. prez. 3 să haiduceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
haiducì v. a duce vieață de haiduc: decât să mă căciulesc, mai bine să haiducesc POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
haiduci - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul haiduc
haiduci - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul haiduc