HAIDUCÉSC, -EÁSCĂ, haiducești, adj. De haiduc. – Haiduc + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) haĭducésc, -eáscă adj. De haĭduc: vĭață haĭducească, cîntec haĭducesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) haĭducésc v. intr. (d. haĭduc). Duc vĭață de haĭduc: mulțĭ anĭ a haĭducit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
haiducésc adj. m., f. haiduceáscă; pl. m. și f. haiducéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită haiducesc a. privitor la haiduci: cântece haiducești.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HAIDUCÉSC, -EÁSCĂ, haiducești, adj. De haiduc. – Haiduc + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
haiducesc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul haiduci
haiducesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul haiduci
haiducesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul haiduci