habadíc n., pl. urĭ (var. din hăbîdiĭ). Trans. Mold. Pl. Sfărămăturĭ [!], uscăturĭ (vreascurĭ, surcele, așchiĭ), resturĭ, lucru prost, bracurĭ. – Și hapaticurĭ (rev. I. Crg. 2, 219 și 8, 21 și Șez. 30, 167), hebeltĭucurĭ. (Neam. Rom. Pop. 4,555), hebeticurĭ, (rev. I. Crg. 4, 251), hăbetĭucurĭ, hăbătĭucurĭ și hăbădicurĭ. V. hăgheacurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HĂBĂDÍC, hăbădicuri, s. n. (Reg.) Vreasc. – Bg. habatija.Sursa: Dicționarul limbii române moderne hăbădíc, hăbădícuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) 1. vreascuri. 2. mărunțișuri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hăbădíc, hăbătĭúc, V. habadic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
