HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. – Hașura + suf. -tor. Cf. fr. hachurateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HAȘURATÓR s. n. instrument pentru trasarea hașurilor. (< fr. hachurateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HAȘURATÓR s.n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. [Cf. fr. hachurateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
hașuratór s. n., pl. hașuratoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. – Hașura + suf. -tor. Cf. fr. hachurateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)