Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele hătălău:

hatalắu (hatalắi), s. m. – (Mold.) Flăcău care face curte, june prim, crai. – Var. hătălău. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., V, 366, din mag. hátaló „călăreț”. Pare der. expresiv, cu suf. -lău, cf. handrălău, sdrăngălău; caz în care prima parte a cuvîntului ar putea fi pusă în legătură cu mag. hatalom „forță”, cf. hatalm.
Sursa: Dicționarul etimologic român



hatalắŭ m. (ung. háló-társ, tovarăș de dormit). Iron. Nandraș, handraleț. – Și halhatăŭ și harhatăŭ (Mold.). V. hojmalăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HĂTĂLĂU, hătălăi, s. m. (Reg.; peior.) Om, flăcău muieratic; handralău. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hătălắu (reg.) s. m., art. hătălắul; pl. hătălắi, art. hătălắii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

HĂTĂLẮU, hătălăi, s. m. (Reg.; peior.) Om, flăcău muieratic; hăndrălău. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)