GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a găuri, găuresc v. t. 1. a împușca. 2. a înjunghia. 3. (d. bărbați) a poseda sexual.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
găurí (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 să găureáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită găurì v. a face o gaură.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
gauri - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul gaur
gauri - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul gaur
găuri - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul gaură
găuri - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul gaură
găuri - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul gaură