gălgăì v. 1. se zice de sgomotul apelor în mișcare sau al lichidelor turnate pe gât: izvoarele gâlgăie; 2. a curge dintr´odată și mult, a țâșni: începu să gâlgăie sângele dintr’însul ISP. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)