GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gúșter (-ri), s. m. – 1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omușor. – 5. Anghină. – Mr. guștu, megl. gușter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. gușteroaică, s. f. (șopîrlă); gușteriță, s. f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); gușterariță, s. f. (anghină).Sursa: Dicționarul etimologic român
gușter, gușteri s. m. 1. (peior.) grănicer. 2. persoană naivă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române gúșter m. (vsl. gušterŭ, ĭašterŭ, ĭašterica, ĭašterka, șopîrlă, bg. gušter, sîrb. gušter, gušterica, rus. ĭaščerica, ngr. gustéra, gusterítsa). Un fel de șopîrlă mare verde (lacérta viridis). Angină difterică (V. angină).
Sursa: Dicționaru limbii românești
gúșter1 (animal) s. m., pl. gúșteriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gúșter2 (gâtlej, boală) s. n., pl. gúștereSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gușter m. 1. șopârlă mare verde (Lacerta viridis); 2. crup, anghină, numită și șopârlaiță; 3. Mold, gâtlej: măgarul începu a sbiera cât îi ținea gușterul; 4. omușor: căderea gușterului; 5. fig. văgăună de munte. [Slav. GUȘTERŬ, șopârlă; sensul 2 se explică prin conformațiunea gâtului batracienilor (cf. broaște, scrofule)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., sb. gušter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gúșter (-ri), s. m. – 1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omușor. – 5. Anghină. – Mr. guștu, megl. gușter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. gușteroaică, s. f. (șopîrlă); gușteriță, s. f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); gușterariță, s. f. (anghină).Sursa: Dicționarul etimologic român gușter, gușteri s. m. 1. (peior.) grănicer. 2. persoană naivă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române gúșter m. (vsl. gušterŭ, ĭašterŭ, ĭašterica, ĭašterka, șopîrlă, bg. gušter, sîrb. gušter, gušterica, rus. ĭaščerica, ngr. gustéra, gusterítsa). Un fel de șopîrlă mare verde (lacérta viridis). Angină difterică (V. angină).
Sursa: Dicționaru limbii românești
gúșter1 (animal) s. m., pl. gúșteriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gúșter2 (gâtlej, boală) s. n., pl. gúștereSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
gușter m. 1. șopârlă mare verde (Lacerta viridis); 2. crup, anghină, numită și șopârlaiță; 3. Mold, gâtlej: măgarul începu a sbiera cât îi ținea gușterul; 4. omușor: căderea gușterului; 5. fig. văgăună de munte. [Slav. GUȘTERŬ, șopârlă; sensul 2 se explică prin conformațiunea gâtului batracienilor (cf. broaște, scrofule)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., sb. gušter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)