gújbă f., pl. e (var. din cujbă, rudă cu ginj și ung. guzsba, id. GrS. 1937, 187. V. și Bern. la gonživĭ). Hațeg. Gînj.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gújbă, -e, s.f. – Lemn bătut în pământ care, cu ajutorul gânjului, servește la fixarea vârtejului la stână (Papahagi 1925; Budești). – Cf. cujbă (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
gujbă f. Tr. gânj. [Ung. GUZSBA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a