GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *grânár1 (negustor) (înv.) s. m., pl. grânáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
grânár2 (hambar) s. n., pl. grânáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grânar m. vânzător de grâne.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
grânar n. 1. magazie de grâne; 2. fig. țară mănoasă din care se scot multe grâne: Țara românească a fost grânarul Țarigradului. [Lat. GRANARIUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
*grânár1 (negustor) (înv.) s. m., pl. grânáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grânár2 (hambar) s. n., pl. grânáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grânar m. vânzător de grâne.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
grânar n. 1. magazie de grâne; 2. fig. țară mănoasă din care se scot multe grâne: Țara românească a fost grânarul Țarigradului. [Lat. GRANARIUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)