GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
gropíță f., pl. e (d. groapă). Mică adîncătură [!] pe față, cum fac uniĭ cînd rîd orĭ cum aŭ alțiĭ în bărbie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gropiță f. 1. groapă mică; 2. Anat. cavitate mică: gropița bărbiei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
gropita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul gropit
gropită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul gropit