Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele gresie:

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică. [Var.: grézie s. f.] – Cf. alb. gëresë.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



grésie (grésii), s. f.1. Rocă sedimentară foarte dură. – 2. Piatră de moară. – 3. Roată de căruță. – Var. gre(a)să. Mr. greasă. Origine incertă. Se consideră în general der. din alb. gëresë „unealtă a olarului pentru nivelat” (Cihac, II, 718; Meyer 130; Pascu, II, 223; Philippide, II, 715; DAR; Pușcariu, Lr., I, 265; Rosetti, II, 117); însă această explicație nu pare suficientă, în ce privește semantismul; și nu se cunoaște, pînă în prezent, originea cuvîntului alb. După Scriban, din aceeași familie cu griș și grunț, opinie evident greșită; după Lahovary 330, cuvînt anterior indoeurop. După părerea noastră, trebuie să reprezinte un sl. *kresĭ sau *gresĭ, cf. sb. kresalo, kresivo „amnar”, kresati „a aprinde amnarul”, kresiti se „a scoate scîntei”. Nu este clară legătura acestor cuvinte cu sl. grędasb. greda „bîrnă”; cf. grindă; însă în sb. acest cuvînt înseamnă și „banc de nisip” și totodată „carcasă, osatură”, care ar putea avea o legătură cu sensul 3 din rom., cf. grindei.
Sursa: Dicționarul etimologic român

grésie f. (probabil, aceĭașĭ răd. cu grisă și grunț, pin [!] aluz. la asperitățile eĭ. V. gres). Vest. Cute, peatră [!] de ascuțit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gresie f. 1. piatră formată din grăunți de nisip; 2. un fel de argilă amestecată cu nisip fin; 3. varietate de gresie cu care se ascute coasele: și-a găsit coasa gresia PANN; 4. lemnul de pe osia carului, numit și scaunul dinainte, iar în Mold, perinoc. [Cf. albanez GĂRĂSĂ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică. [Var.: grézie s. f.] – Cf. alb. gëresë.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)