GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a greíme f. Vechĭ. Greutate, povară. Grosu (greu, duiumu) armateĭ. Azĭ. Rar. Nord. Vreme grea, furtună. – Și grăime (ca trăime față de treime). La Cant. și greuime și greuință.
Sursa: Dicționaru limbii românești
greíme (înv.) s. f., g.-d. art. greímiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)