Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele gratia:

GRATIA, com. în jud. Teleorman; 3.266 loc. (1995). Avicultură.
Sursa: Dicționar enciclopedic



GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAȚIÁ vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAȚIÁ vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare].
Sursa: Dicționar de neologisme

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

grațià v. a ierta pe un condamnat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

gratia - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul gratie

grația - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul grație