Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele grănicer:

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



grănicér m. (d. graniță; bg. sîrb. graničar, mărginaș, locuitor de la graniță. Cp. cu prepelicar). Soldat care păzește granița. – Pin [!] legea de la 1872, grăniceriĭ s´aŭ numit dorobanțĭ, cărora poporu le-a zis mult timp încă „grănicerĭ”. Astăzĭ eĭ formează un corp deosebit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRĂNICÉR (‹ graniță) s. m. Militar instruit și specializat pentru pază la graniță. ◊ Trupe de grăniceri = trupe specializate și organizate pentru asigurarea granițelor terestre, fluviale și maritime ale unei țări.
Sursa: Dicționar enciclopedic

grănicér s. m., pl. grănicéri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

grănicer m. soldat dela graniță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)