GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a goștinár m. Acela care strîngea goștina.
Sursa: Dicționaru limbii românești
goștinár (înv.) s. m., pl. goștináriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită goștinar m. od. cel ce strângea goștina.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)