Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele gonitor:

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



gonitór, gonitoáre, gonitóri, gonitoáre, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelația „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

gonitor, gonitori s. m. (intl.) 1. subofițer de poliție. 2. sectorist.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

gonitór m. Care gonește. Taur tînăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gonitor m. 1. cel ce gonește; 2. taur de doi ani: atâția gonitori în ocol CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)