GLUCÓZĂ, glucoze, s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, care se găsește în miere și în fructe sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. glucose (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
GLUCÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie și în farmacie. – Din fr. glucose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a glucóză s.f. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, dulce, care se găsește în miere, în fructe, în compoziția glucidelor. (< fr. glucose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GLUCÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, albă și cristalizată, care se găsește în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce].
Sursa: Dicționar de neologisme
*glucóză, V. glicoză.
Sursa: Dicționaru limbii românești
GLUCÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. glykys „dulce”) s. f. 1. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust dulce prezentă în miere, fructe dulci, în sânge. Este sintetizată de plantele verzi în cursul asimilației clorofiliene; au un rol fundamental în metabolismul ființelor vii. Se întrebuințează în industria alimentară, în medicină, în industria chimică etc. 2. Produs industrial de hidroliză acidă sau enzimatică a unor suspensii de amidon.Sursa: Dicționar enciclopedic glucóză s. f., g.-d. art. glucózeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
glucoză f. zahăr din struguri, din feculă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GLUCÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie și în farmacie. – Din fr. glucose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 