GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GLORIFICÁ vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GLORIFICÁ vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i. glorífic, 3,6 -că. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].
Sursa: Dicționar de neologisme
glorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gloríficăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită glorificà v. 1. a slăvi, a preamări: a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se făli cu ceva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)