GLACIÁR, -Ă, glaciari, -e, adj. 1. (În sintagma) Perioadă (sau epocă, eră) glaciară = perioadă din era cuaternară (sau p. gener., dintr-o altă eră) în care ghețarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ și în care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care aparține acestei perioade, privitor la această perioadă. 2. Provenit din topirea ghețarilor; rezultat în urma acțiunii ghețarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciară. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GLACIÁR, -Ă I adj. 1. referitor la procesul sau timpul de apariție a glaciației. 2. provenit din topirea ghețarilor. II. s. n. pleistocen. (< fr. glaciaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GLACIÁR, -Ă adj. Referitor la procesul sau timpul de apariție a glaciației. // s.n. Pleistocen. // (În forma glacio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gheață”, „glaciație”, „ghețar”. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. glaciaire < lat. glacies – gheață].
Sursa: Dicționar de neologisme
glaciár (referitor la ghețari) (-ci-ar) adj. m., pl. glaciári; f. glaciáră, pl. glaciáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GLACIÁR, -Ă, glaciari, -e, adj. 1. (În sintagma) Perioadă (sau epocă, eră) glaciară = perioadă din era cuaternară (sau p. gener., dintr-o altă eră) în care ghețarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ și în care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care aparține acestei perioade, privitor la această perioadă. 2. Provenit din topirea ghețarilor; rezultat în urma acțiunii ghețarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciară. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)