Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele gir:

GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GIR2(O)-, -GÍR, -GIRÍE elem. „cerc, rotire, rotativ”, „girus”. (< fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros, învârtitură)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


GIR1 s. n. 1. operație prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transferă asupra unei alte persoane dreptul de proprietate și obligațiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garantează pentru cinstea, acțiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GIR- v. giro-.
Sursa: Dicționar de neologisme

-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre].
Sursa: Dicționar de neologisme

GIR s.n. Semnătură pe dosul unei cambii, prin care semnatarul garantează achitarea ei sau prin care proprietarul cambiei o transmite altcuiva. [< it. giro].
Sursa: Dicționar de neologisme

gir (gíruri), s. n.1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-și da girul); girant, s. m. (persoană care girează); giratar, s. m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire.
Sursa: Dicționarul etimologic român

gir n., pl. urĭ (it. giro, d. lat. gyrus. V. jur 1). Com. Semnătură pe dosu uneĭ polițe (andosament) a căreĭ proprietate se transmite ast-fel altuĭa numit giratar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GIR (‹ it.) s. n. 1. Mijloc prin care cineva garantează pentru cinstea, acțiunile, datoriile cuiva. 2. (FIN.) Modalitate prin care posesorul unui instrument de plantă (cambie, bilet la ordin, ce etc.), numit girant, transferă unei persoane fizice sau juridice, numită giratar, toate drepturile care izvorăsc din posesia instrumentului de plată. G. se face prin înscrierea pe verso-ul instrumentului de plată a următoarelor mențiuni: numele girantului, numele giratarului, semnătura girantului și data girării. După efectuarea acestor specificații, instrumentul de plată se înmânează giratarului.
Sursa: Dicționar enciclopedic

gir s. n., pl. gíruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gir n. semnătura în dosul unei poliți spre a transmite altuia proprietatea ei (= it. giro).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)