GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GIBÓN s. m. maimuță antropoidă cu brațele foarte lungi și fără coadă, din pădurile indo-malaieze. (< fr. gibbon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GIBÓN s.m. Maimuță antropoidă cu brațele foarte lungi și fără coadă, care trăiește prin pădurile indo-malaieze. [< fr. gibbon, cf. it. gibbone < cuv. indian].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gibón m. (cuv. indian). Cea maĭ mică din maĭmuțele antropomorfe, cu brațe foarte lungĭ. (Locuĭește în India, Indochina și insulele Sonde).
Sursa: Dicționaru limbii românești
gibón s. m., pl. gibóniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)