ghiuduneá, ghiudunéle, s.f. (reg., înv.) păcăleală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ghiuduneà f. în locuțiunea munteană: a trage cuiva o ghiudunea, a-l trage la fit, a-l păcăli. [Turc. GÖTŬNE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a