ghismán (ă), s.n. (f.) (reg.) plăcintă cu brânză și smântână.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ghismán (ghismáne), s. n. – Plăcintă cu brînză. – Var. ghismană, ghițman(ă). De la Ghetsemani, nume propriu, datorită faptului că s-a făcut la început pentru sărbătoarea Paștelui (Bogrea, Dacor., III, 724; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188).Sursa: Dicționarul etimologic român
ghismán / ghismánă (reg.) s. n. / s. f., pl. ghismáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ghismán și ghițmán m. (ca cozonacĭ) saŭ -ánă f., pl. e (ebr. Ghetsemani, „teascu undelemnuluĭ [!]”, numele grădiniĭ de la poalele munteluĭ măslinilor, unde s´a rugat Hristos. Cp. cu pască, mucenicĭ și sfințișorĭ). Mold. Br. Un fel de turtă țărănească făcută din făină de popușoĭ [!] și de grîŭ garnisită cu brînză și smîntînă (care la început se va fi făcut în amintirea suferințelor luĭ Hristos). – Și ghesman și ghițuman. În nord maĭ des alivancă. V. pască.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghisman m. V. ghițiman.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a