ghicitoáre (vest) și gî- (est) f., pl. orĭ (d. ghicesc). Vest. Cimilitură, enigmă, joc de cuvinte pin [!] care se exprimă supt [!] altă formă ceva pe care trebuĭe să-l ghiceștĭ, precum curelușă unsă pe supt pămînt dusă, adică „șarpele”. V. măĭestrie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. 2. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ghicitoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ghicitoáre2 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ghicitoare f. enigmă: ghici ghicitoarea mea ! (formula începătoare a cimiliturilor).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
ghicitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ghicitor
ghicitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ghicitor
ghicitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ghicitor
ghicitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ghicitor